Fericirea, scopul supravietuirii

Capitolul 1

De ce lumea asta trebuie sa aiba un scop? De ce scopul tuturor este fericirea? De ce este fericirea unui individ mai importanta decat a celorlalti?
Si eroii care se sacrifica pentru bine altora nu o fac pentru fericire? Oamenii nu au ca scop supravietuirea, ci fericirea? Cum asa ceva?
-Inchide cartea aia Aristotel mic ce esti si vino si da de mancare la cal.
-Dar tata noi nu avem cai.
-Da, adevarat. Si tu in loc sa muncesti pentru a cumpara unul stai si citesti bazaconiile alea. Du-te si cauta de munca prin piata! (spuse tatal meu amenintator cu o curea in mana)
-Humpf, daca nu ai mai petrece zilele si noptile prin hanuri am avea acest lux.(spun ridicandu-ma din patul meu)
-Ce ai spus netrebnicule?
In acel moment tatal meu se repezi la mine cu salbaticiune. I se vedea expresia de betiv iar mirosul era atat de puternic ca cei neobisnuiti cu el n-ar putea respira.
Din cauza alcoolului am reusit sa ma strecor pe langa tatal meu dar nu inainte sa ma pocneasca odata pe spate cu catarama de la curea.
-Tata, sa stii ca nu o sa mai ma intorc. O sa-mi iau si sora si nu ne vei mai vedea in veci.
-Dar unde vrei mestere sa te duci, ai? Deja ti s-a facut dor de maica-ta si vrei sa te duci la ea? Sunt o gramada de cai de a ajunge acolo.
Parca un pumnal mi se infipse in piept, o durere mai mare decat cea a curelei.
-Tata...
Si plecai. Nu vroiam sa il mai vad. Era de nerecunoscut. Alcoolul l-a transformat complet.
M-am dus prin piata sa vad cine ar avea nevoie de ajutor. O femeie deabia se apucase sa isi puna taraba. Ma duc sa o ajut, poate o sa imi dea niste bani.
-Buna dimineata, doamna Rosalinda! Aveti nevoie de ajutor cu taraba?
-O, Levi, ce mare te-ai facut. Da, legumele astea ma obosesc foarte mult. Incep sa simt trecerea timpului. Numai sunt asa sprintena ca pe vremuri.
Incep sa pun legume alaturi de dansa. Piata era aglomerata iar femeia era prea ocupata cu adunatul legumelor. Strecor niste ardei, ceapa si castraveti in haina.
Desi nu eram fericit ca fac asa ceva trebuia sa o fac pentru sora mea de 16 ani care muncea din greu. Facea lucruri casnice la o familie nobila dar altele erau motivele pentru care lucra acolo.
Nobilul avea o placere pentru fetele tinere. Desi imi fierbea sangele in vene am considerat ca supravietuirea e mai importanta si am reusit sa imi tin calmul. Durerea pe care o simteam in suflet cand sora mea venea plangand acasa nu putea fi comparata cu ceva fizic.
-Cati ani ai tu acum flacaule?
-17 ani doamna Rosalinda.
-Cand a trecut timpul asta? Parca ieri te jucai cu sora ta pe camp alergand dupa vaci. Imi amintesc cum va ascundeati dupa fusta mamei voastre...
Femeia se opri din vorbit si se uita speriata la mine.
-Nu e nimic doamna. M-am obisnuit cu asta.
-Oh n-am vrut sa iti amintesc de ea. Vai cat de zevzeca sunt.
Mama. Motivul pentru care tata s-a apucat de baut si s-a transformat in alta persoana. Ea a... murit. O boala necunoscuta a rapus-o. A durat doua saptamani agonia dupa care s-a stins lasand un sot indurerat si doi copii ce nu implinisera inca 10 ani.
La inmormantare nu am vrut sa merg. Pe atunci eram un baiat foarte sumbru. Consideram ca e vina mamei ca a murit, din cauza ca a fost slaba, din cauza ca a fost neputincioasa in fata bolii. Eram prea mic sa realizez greul prin care trecea.
Inca ma urasc pentru gandirea mea de atunci. La 2 ani dupa inmormantare tatal meu nu a mai rezistat supararii si a apelat la alcool pentru a-si inneca amarul. Venea la noi beat si ne batea cu acea curea pe care a primit-o cadou de la mama.
Dar era o urma de satisfactie in mine deoarece numai eu eram cel batut. Fata surorii mele ii amintea de mama si nu indraznea sa o bata. De atunci am inceput sa fur si sa consider ca supravietuirea este scopul suprem al omenirii.
-Nu va faceti griji, e mereu cu mine in suflet.
-Oh...Multumesc ca m-ai ajutat cu taraba. Poftim.
Doamna Rosalinda se intinse sa imi dea 5 banuti. Eu ii iau sfios si ma pierd in multime. Nu vreau sa ma duc acasa sa dau cu ochii de tata. De multe ori l-am amenintat ca plec dar mereu m-am intors.
Mergand pe strazile laturalnice trec pe langa un han si realizez ca e preferatul tatalui meu. Ma opresc. Aud tipete dinauntru acompaniate de numele tatalui meu. Dau buzna inauntru si vad o gramada de oameni formand un cerc.
-Levi! A venit Levi!
Mi-am auzit numele strigat de oameni incercand sa imi fac loc printre ei. In mijlocul lor era tatal meu cazut pe jos.
-Tata, ce naiba faci aici?
-Levi... mi-e rau... mi-e rau...!
Ii pun mana pe frunte. Frigea de parca demonii ar fi calcat cu toata puterea pe fruntea acestuia.
-Are febra! Hai tata sa mergem acasa! Sprijina-te de mine!
-Levi sa ai grija de tatal tau!(spuneau glasurile de langa noi)
Il iau in brate si pornesc cu el acasa. Pe drum betivii radeau de noi spunand chestii de genul:
-Uite cum a ajuns si ala. Carat de propriul fiu pentru ca a baut prea mult. Halal de om!
Incercam sa imi stapanesc mania deoarece oamenii puteau sari la bataie sub influenta alcoolului. Ajung acasa si il pun in pat. Tocmai atunci a venit si sora mea acasa.
-Levi, tata, am sosit!
-Clarisa vino putin aici.
Cand a patruns in camera i se puteau vede ochii rosii ca rodiile. Sarii repede la capataiul tatalui sau si incepu sa se agite.
-Tata? Tata? Ce a patit tata?
-Are febra.(O linistesc eu). Stai aici pana chem doctorul.
-Febra? Frate. Mi-e frica.
-Stai linistita. Nu se poate ca tata sa fie altul.
Febra era una dintre simptomele bolii misterioase pe care mama mea a avut-o. Ma duc la doctor si ii cer sa il controleze pe tata.
-Dar sa stii ca va costa, baiete!
-Nu conteaza, te voi plati cand vom ajunge acolo.
Vin cu doctorul acasa si il las sa isi faca treaba.
-Deocamdata pare a fi o febra dar pentru a pune un diagnostic clar trebuie sa vedem daca se va face mai bine. Am mai intalnit un caz asemanator.
In acel moment se uita la mine cu niste ochi goi si fara suflet.
-Poftim 5 banuti.(spun eu intinzandu-i monedele). Veti vedea se va face mai bine.
-Vom vedea.(spuse doctorul zambind in timp ce iesi pe usa)
-Frate, se va face bine nu?
-Nu-ti face griji. Sigur o fi de la bautura. Se va face bine imediat.
Desi incercam sa o linistesc pe Clarisa nu eram nici eu complet calm. Exista aceasta posibilitate care nu vroia sa imi paraseasca mintea
Trecu o zi. Trecura doua. Batranul nostru nu dadea semne de insanatosire.
-Frate...
-Nu-ti face griji. Poate e doar o febra mai prelungita.
Mai trecu inca o zi, aparusera sa apara simptome ciudate dar foarte familiare. Se facu o saptamana de cand tata facuse febra iar noile simptome erau foarte grave, de la tusit sange la momentele de paralizie.
Doctorul reveni si ne spuse non-salant in fata:
-Da, nu am ce face. Este aceeasi boala pe care mama voastra nu a putut-o infrange.
Sora mea se prabusi in planset. Eu stateam tamp si ma uitam la doctor.
-Domnule doctor chiar nu exista un leac?
Doctorul facu un gest din degete si spuse:
-Am o informatie despre cineva care stie un leac dar informatia nu-i pe gratis
M-am cautat in buzunare. Nimic. Ma uitam la sora mea care mai avea putin si se usca de la atatea lacrimi stoarse. Ma duc la tata si ii caut prin buzunare. Evrika! Avea 10 banuti ramasi probabil de cand s-a dus la han.
Iau banutii si ii dau doctorului.
-Poftim.
Doctorul scoase banii cu o miscare mecanica, normala de parca ar face asta in fiecare ora a vietii lui si spuse:
-Este un om care trece din sat in sat si spune ca te poate scapa de acea boala. Se pare ca mama ta nu a fost singura care a avut-o .In restul lumii apare aceasta boala, desi foarte rar. Omul acela este cunoscut ca si Alchimistul.
-Si unde putem da de el?
-Nu sunt atat de atotstiutor baiete. Dute si cauta.
Doctorul pleca si ne lasa acolo in mizeria noastra. M-am decis ca nu il voi lasa si pe tatal meu sa aiba aceasi soarta.
-Sa ne pregatim Clarisa! In zori vom pleca.
-In regula frate.

Fericirea, scopul supravietuirii Failing_yzma_the-emporers-new-groove

BRILIAN, BRILIANT, BRILIANT!
Sunt cateva greseli gramaticale pe care le-am observat dar povestea ai scris-o si postat-o rapid, asa ca niste greseli din graba sunt normale.
Povestea-mi place mult si abia astept sa vad continuarea si cat mai mult din personalitatea prezenta a lui Levi, daca in trecut era astfel.
Intotdeauna mi-a placut ca descrierea sa existe, dar sa nu fie exagerata. Ma bucur sa vad asta la tine. Sper sa continui, mi-a placut!

Mi-a placut foarte mult primul capitol, sincer, avand in vedere timpul scurt in care ti-ai dezvoltat aceasta idee, pot spune ca e o lucrare superba! Trecand peste micile greseli gramaticale, mi-a placut mult faptul ca ti-ai adaptat limbajul la perioada in care se pare ca ai plasat actiunea. Ai folosit cuvinte ca "banuti","piata", "nobil" cuvinte pe care nu multa lume le mai foloseste in ziua de azi, ca sa nu mai zic de faptul ca nu exista inca leac pentru aceasta boala "misterioasa", ca inca mai sunt hanuri ca pe vremuri. Imi place, mult! Se vede ca esti o fire atenta la detalii si apreciez asta foarte mult. Desigur, au fost unele lucruri care nu prea m-au incantat, printre care se numara faptul ca "explicatia" de dupa dialog a fost pusa intre paranteze. E un lucru foarte inestetic dupa parerea mea, ai fi putut pur si simplu sa scrii cu litera mica dupa replica si arata mai bine si mai "profesional". Daca totusi inca iti doreai sa diferentiezi oarecum replicile personajelor de acea explicatie de care am amintit mai devreme, puteai sa scrii replicile cu litere italice.
Deasemenea, imi place mult ideea cu alchimistul, sunt mare fan Fullmetal Alchemist, i-am si desenat pe Edward si Winry >.^ Sunt extrem de curioasa in legatura cu urmatorul capitol, m-ai lasat "pe jar", vreau sa vad ce se intampla mai departe cu tatal lor ^^
Asadar, tine-o tot asa si te rog, nu imi lua micile critici in nume de rau, sunt doar sfaturi de la cineva cu experienta in asa ceva, vreau doar sa ajut :* Astept urmatorul capitol cu nerabdare ^^

PS: Am modificat titlul tau, inlaturand partea cu "Primul capitol" caci tot in acest topic va trebui sa le postezi si pe restul, deci acea parte nu avea rost :*

Suuper ! :o3 Continua tot asa :3

Subiect: Re: Fericirea, scopul supravietuirii Mar 01 Mar 2016, 20:19

A fost super!Trebuie sa continui neaparat!Partea cu alchimistul a fost cea mai tare!Omg,cat de fain incepe povestea.Trebuie sa o citesc pana la capat!