Corbul imperial

Corbul imperial

Cuvânt înainte:

Gen: Romance,Mister,pot aparea si cateva capitole cu fantezie.

Prolog:
Îndreptându-mă către celălalt capăt al coridorului duceam pe o tavă de argint un măr.Sclipitor de roşu,copt şi dulce asemenea otrăvii,exact cum îţi place.Bat la uşă iar din cameră însă nu se aude niciun zgomot aşa că fără ezitare intru.Te văd exact ca ultima dată.Chipul palit,ochii goi,mâna roşie din care picură un strop de sânge pe podeaua uscată şi mirosul de aer stătut,un mort atât de frumos şi seducător arăţi în clipa de faţă.Te prind de talie şi te ridic uşor,ducându-ţi la gură mărul însângerat pentru a-i adulmeca parfumul îmbietor.
-Aşa m’lady.Ţi-am adus un măr parfumat aşa cum îţi place aşa că ridică-ţi ochii.
Ochii tăi cristalini încă nu s-au trezit aşa că te-am ajutat să-l manânci,doar asta este datoria unui majordom.Ţi-am îndesat micul fruct şi l-ai gustat din plin zâmbind cu lăcomie.
-J-Jame...
-Nu spune nimic,stăpână,încă nu ţi-a revenit vocea după renaştere.
I-am mângâiat părul de culoarea tăciunului suav şi m-am uitat pătrunzător în ochii ei albaştrii ca şi cristalele.Ştiu că am procedat în cel mai corect mod,un om trebuie să moară ca altul să trăiască.Şi totuşi,nu am putut să-ţi îndeplinesc dorinţa stăpâna....
Ch 1.

  Încă rememorez ziua în care te-am întâlnit,erai un înger în Iad,ai fost medicamentul pentru moartea mea.Mă priveai cu ochi de copilă cercetători chiar dacă arătam ca un diavol.Rătăcit,înfometat şi aproape leşinat zăceam pe strada pustie şi îmi aşteptam sfârşitul.Aşa este...Azi este 23 Decembie,chiar ziua mea de naştere.Azi împlinesc 16  ani,la vârsta asta orice tânăr deja îşi formează o carieră, ca după să se îndrăgostească şi să se căsătorească şi-şi trăieşte viaţa în plină fericire dar pentru mine viaţa a fost mai scurtă.Uitându-mă la fulgii de zăpadă căzând asteptam să vină cineva,oricine.Se pare că soarta mi-a surâs.Un înger mi-a oferit o privire apăsătoare şi plină de milă. Deşi proveneam dintr-o familie sărăcăcioasă tatăl tău mi-a oferit căldură,o familie,o strângere de mână caldă şi eu mi-am dat doar loialitatea şi jurământul că-ţi voi fi alături ca şi aliat.Privindu-mă mi-am ascuns faţa ca să nu te afecteze starea mea,tatăl tau mi-a pus mâna pe umar:
-Care-ţi este numele?
-J-James,domnule.
Era un bărbat de talie înaltă purtând un costum scump gri.Asta înseamnă că avea gusturi rafinate.Avea un zâmbet palid şi ochii negrii pătrunzători.Mi-a vorbit cu un glas atât de calm şi totodata şi poruncitor.
-Fiule,coşmarul s-a sfârşit.De acum începe adevărata ta viaţă.Jură-mi loialitate şi-ţi voi oferi ceea ce vei avea nevoie.
-D-domnule,vreau doar o masă şi doar un pat cald...Doar atât.
-Asta vei primi.
Am fost aduc la conac,iar servitoarea mi-a oferit o masă bună.Carne de porc,cu sos de roşii,placintă cu brânză şi ca şi desert o budincă bună de ciocolată.Niciodată nu am mâncat aşa ceva dar nu voiam să dau dovada de impoliteţe şi am luat furculiţa cu cea mai mare grijă.Îmi era teamă să nu fac un gest nelalocul lui însă servitoarea mi-a şoptit:
-Nu te sfii,doar este din partea casei.Domnii deja s-au culcat deci lasă politeţurile pe altă dată.
Nici nu am lasat-o să-şi termine fraza că şi am început să muşc animalic din carnea pe care o aveam în farfurie.Era atât de bun...Prima masă copioasă din ultimele zile.După ce am mâncat servitoarea m-a condus într-o camera bine mobilată cu un pat mare în mijloc.Lângă pat se vedea o masă de scris pe care stătea un caieţel nefolosit şi cerneală.
-Dar...Nu merit aşa ceva.
Vorbeam cu eu însumi pentru că servitoarea deja îşi luase tălpăşiţa.Mă întreb cum o chema,ar fi cazul să-mi aduc aminte să o întreb dar nu cred că asta contează pentru că ăsta este doar un noroc.Doar a fost să fie.Un sărăntoc ajutat de un gentleman milos.Mâine sigur se va sfârşi visul şi mă voi trezi la realitatea dureroasă.Aşa este...poate totul era un vis,poate eu tot eram acolo,sigur...şi îngheţat aşteptându-mi şfârşitul.Nu-mi păsa...Mi-am tras pătura peste cap aşteptând să mă răpească somun.Visam că eram cu părinţii şi cei patru fraţi ai mei,la obişnuita cină,două pâini la toată familia,atât ne era porţia.Niciodată vreunul din fraţii mei se plânseseră de trai,îmi aduc aminte că toţi aveam vise.Tomas,cel mai mare dintre noi visa să părăsească oraşul nostru,Londra,şi să meargă la Paris.William,următorul voia să devină un pictor renumit,desenele lui erau geniale mi-aş fi dorit să studieze arta.Eliot,voia să devină doar un mic brutar şi să-şi facă propria afacere iar ultimul eram eu.Nu aveam un vis anume,acela era doar să nu mai plouă in casă şi să avem ceva mai mult decât o pâine pe masă.După ce am rememorat toate astea am căscat simţindu-mi corpul ostenit.M-am trezit la prima oră a dimineţii,m-am dat jos din pat şi pe măsuţă era o ceaşcă cu ceai.Surprins,am luat cana tremurător şi am adulmecat vaporii,miroseau îmbietor asemenea gustului exotic.Un ceai scump pentru o familie bogata,nu?Sorbind şi ultima gură de Earl Grey m-am ridicat în capul oaselor analizând şi detaliile camerei pe care le-am omis.Este chiar o camera superbă,cum niciun sărac nu visa,avea tapet în stil victorian şi un candelabru mare în centrul tavanului bej.
Am coborât din pat şi m-am îndreptat către baie.Era superbă,numai din marmură strălucind numai a curat.Acasă ne spălam doar în ligheane şi nici de săpun nu dispuneam dar camera predestinată c**ăţeniei era plină cu tot ceea ce aveam nevoie.
   M-am privit în oglindă şi mi-am dat şuviţele blonde rebele de pe faţă privindu-mi ochii.Tata mereu îmi spunea că erau de culoarea aurului pentru că în sufletul meu erau un om valoros dar eu ii vedeam doar o culoare ştearşă.Am auzit uşa aşa că am izbutit să ies să văd vizitatorul.Era servitoarea de ieri,îmi pusese un costum pe pat.
-Domnul te aşteaptă jos.Îmbracă-te.
-Care-ţi este numele?
-De ce întrebi asta sau...Ai dreptate,dacă vei sta aici...Numele meu este Lynne,încântată de cunoştinţă.
Servitoarea plecă grăbită din cameră lăsându-mi intimitatea de a mă schimba de hainele jerpelite.Costumul constituia într-o cămaşă albă,o vestă gri,un sacou negru împreună cu cravata şi pantalonii de aceeaşi culoare ca a tăciunelui.Costumul se completa cu clasicii şi eleganţii pantofi de lac care-i vedeam purtaţi de gentlemanii care treceau pe lângă magazinaşul mic în care lucram fiind plătit prost de un patron avar.
Coborând bărbatul în costum gri îşi servea ceaiul în fotoliul de culoare brună citind ziarul.
-Bună dimineaţa,James.Ai dormit bine?
-D-Da domnule,am spus eu aproape şoptit.
-Costumul îţi vine mai bine decât aş fi crezut.Acum ar trebui să discutăm puţin,ia loc,te rog.
Bărbatul mă ridecţionă la un scaun de piele şi mă aşezai timid.
-A fost bun ceaiul?
-Da,domnule.
-Poţi să-mi spui Charles,sunt Charles Night.Se pare că de azi va trebui să ne cunoaştem mai bine.Soţia mea,Ellie va fi încântată să te cunoască.
-Nu...vă rog,eu...Nu merit asta.
-Oh,ba da!Am să fiu sincer cu tine,sunt în căutarea unui om loial şi încrezător care să-mi fie alături.Un majordom,şi în tine pot vedea pe cineva în care mi-aş lăsa viaţa.
-Domnule...nu cred că eu sunt persoana cea mai potrivită,nu am sânge nobil si în plu-
-Gata cu pălăvrăgeala,nu trebuie să ai sânge nobil ca să fii asociatul unui om ca mine,ceea ce-ţi cer este doar ca să-mi fi alături.
Bărbatul îmi întinse mâna şi aştepta să aleg.Firele de păr negre îi atârnau peste ochi părea chiar foarte pătrunzător şi atât de stăpân pe vorbele care-i ieşeau din gură.Nu mai conta nimic,speram la o viaţă mai bună.Deşi nu aveam un ţel anume atunci dorinţa mea e gata.I-am luat mâna şi am făcut o plecăciune sărutându-i inelul.
-Da,mă voi supune ţie şi îmi voi dedica toată viaţa numai şi numai serviciilor tale.
Din camera cealaltă se auzi un mic surâs de fată,imediat mica copilă izbugni pe uşă având o pisică în braţe de culoare galbenă miorlăind agitat şi după alerga înebunită şi Lynne,servitoarea,după ei:
-Domnişoară Elinor,domnişoară Elinor,opriţi-vă!Nu este decent ceea ce faceţi!
Mica copilă sări în braţele protective ale tatălui său izbugnind într-un râs inocent caracteristic oricărui prichindel.
-Micuţă neobrazată,o alintă tatăl ei,de câte ori am să-ţi spun că nu este manierat ca o domnişoară să nu alerge prin conac aşa.
-Oh,tată niciodată nu am voie să fac nimic.
-Când vei creşte...când vei creşte...
Fetiţa îşi îndreptă privirea către mine.Mă cerceta din cap până în picioare cu ochii ei albaştrii care-i întânliră pe ai mei.
-El cine e,îşi întrebă odrasla părintele.
-Oh,el este James.Noul tau madorjom.James,fă cunoştinţă cu fiica mea Elinor,are doar 12 ani.
-Hm...Noul meu majordom....ce draguţ!
Elino îmi întinse mâna.Un gest care doar bărbaţii îl fac dar însă ca să nu o refuz i-am luat mâna care era aşa de delicată şi micuţă.
-De azi ai sa-mi fi majordom,îmi porunci ea uitându-se de sus.
M-am înclinat asemenea unui prinţ şi i-am zis sub privirile tatălui ei:
-Cu siguranţă,domnişoară Elinor.Sunt la serviiciile tale.

Partea 2

Se pare că m-am cam obişnuit cu viaţa asta, să-i fiu câine loial unui bărbat cum-se-cade.Sarcinile mele erau acceptabil de uşoare,udam florile din grădină,o mai ajutam pe serviroarea Lynne care deja începuse să se acomodeze cu mine dar încă nu avea încredere în mine.
-James, vreau ca să duci farfuriile la masă.Este timpul să punem masa.
-Bine.
Am ridicat mormanul mare de farfurii,nu era chiar aşa de greu cum părea dar Lynne era puţin îngrijorată.Am mascat că mă prăbuşeam numai ca să mă joc puţin cu ea.
-Ai grija!A ţipat încât să audă şi surdul portar.
-Nu-ţi face griji, sunt maestru în echilibristică.
Am aşezat masa cum se cuvenea,respectând întocmai regulile politicoase.De sub masă se auzea un mic foşnet şi un scâncet mic.O pisică?Un câine?
-Măi să fie...Animalele nu au voie în conac.
Am ridicat faţa de masă şi se pare că m-au înşelat aşteptările.Am oftat ducându-mi sugestiv mâna la frunte:
-Elinor,ce ţi-a spus tatăl tău?
-Păi,a zis să mă duc să-mi fac somnul de după-amiază cred că mă consideră un bebeluş,zise ea încruţişându-se picioarele.
Am tuşit şi m-am uitat la monoclu.
-Oh da, este chiar ora de somnic.Vrei să-ţi cânt un cântec de leagăn?
-Nu mai mă trata şi tu ca pe un copil!
-Îmi pare rau, doar mă jucam cu tine.
Un zgomot asurzitor ne-a întrerupt conversaţia,era dădaca sa:
-Domnişoară Elinor, domnişoară Elinor!De câte ori ţi-am spus să nu mai dormi pe unde apuci?
-Ăăă....Nu ştiu, nu am numărat, spuse prietena mea puţin plictisită.
Dădaca îi făcu o morală cam de 10 minute, am putut observa în ochii lui Elinor cum nu suporta să fie mereu trasă de mânecă.
-Şi de câte ori ţi-am zis că o domn-
-Incetează odată, îzbugni Elinor. De ce toţi din conac îmi zic ce să fac şi când să fac?M-am săturat...Să-tu-rat!
-Cum poţi să-
Am întrerupt-o pe dădacă:
-Doamnă, pot să am eu grijă de Elinor până vă mai liniştiţi.
-Dar...eu....
-Cred că domnişoara vrea puţină intimitate, oh , ştiţi am auzit că fetiţele trebuie să aibă un model de urmat, o doamnă decentă şi elegantă.Mă întreb unde putem să o gasim pe acea doamnă...
Oficial, am ajuns în pragul de a jigni subit o femeie mai în vârstă ca mine.
-Cum poţi să mi te adresezi aşa majordomule?
-Poftim?
Obrajii ei erau roşii ca racul.
-Eu.....Îmi depun demisia....Chiar acum!
În timp ce pleca Elino nu se putuse abţine să mă lovească în picior.
-Asta pentru ce a fost?
-....ţumesc.....
-Ai mămăligă-n gură?
-Mulţumesc! Bine? Dar tot îmi pari ca un hoţ, deci am să fiu cu ochii pe tine.
Mă simţeam ca un personaj pe o scenă.În loc să mă enervez aş vrea ca să-i devin prieten lui Elinor.
-Oh da...Am facut o plecăciune.Sunt cel mai mare hoţ din ţinutul ăsta, şi am venit special ca să-ţi fur colecţia de bomboane de sub pat!
-Cum ai....ştiut....Nu ma vei prinde niciodată!
Elinor o luă la fugă ca nu mic iepuraş şi eu alergam după ea prefăcându-mă în cel mai temut hoţ.Doamne, dacă m-ar vedea lord Charles ar fi zis că înebunesc, este chiar prostesc ceea ce făceam dar pot spune sincer că...a fost chiar distractiv.Elinor a alergat prin bucătărie, sala de jocuri şi chiar sala de bal până am obosit chiar eu.A venit la mine tinid şi mi-a îtins un fursec.
-Mănâncă...până şi hoţii au dreptul la mâncare.
-Deci sentinţa mea este-
-Cu sigurantă nu.Eşti bine?
-Da...trebuie să-mi odihnesc oasele bătrâne.
-Ai doar 35 de ani...
-Defapt am 16.
-Eh,pe aproape.
Elinor se îndreptă către balcon inspirând aerul de primăvară.Se uita cu ochii ei de un albastru minunat şi părea gânditoare.
-Eşti bine, domnişoară?
-Elinor.
-Ce?
-Când suntem doar noi doi...doar Elinor, îmi spuse sprijinindu-şi bărbia pe braţ,
-Bine atunci...Elinor.
-James, te-ai gândit vreodată la viitor?Cum toţi sunt împotriva ta şi tu nu ai de ales decât să faci cum ţi se spune?
-Câteodată ....
Elinor oftă şi-şi lăsă privirea în jos dezamăgită.Înţelegeam ce voia să spună.Mereu eram nevoit să fac ceva doar fiindcă eram nevoit, înainte de a-l întălni pe Charles eram doar un hoinar care muncea şi nu aspira la o asemenea viaţă dar ea a avut totul şi totuşi ii lipsea ceva.Cred că banii nu-ţi aduc în cele din urmă fericirea.
-Câteodată, trebuie să faci ce nu-ţi place ca după să faci ce-ţi place.Aşa merge lumea.
-Aha...
-Eşti supărată pe tatăl tău?
-Vreau să spun doar...Eu nu am fraţi aşa că tata mă consideră bijuteria sa.Dar...odată am vrut să ies departe de conac, am vrut să plec de acasă, am vrut doar...să fiu liberă dar tata...
-Te-a găsit şi ţi-a luat şi libertatea.
-Da...Dar nu asta este problema, mereu îmi spune că sunt speranţa lui şi că atunci când o să fiu mare am să înţeleg că lumea este meschină şi murdară şi să nu mă apropii de cei de afară.
-Sunt de acord cu tatăl tău, lumea nu este un loc prielnic pentru tine, Elinor. Eu provin de afară şi-ţi pot confirma.
Ea s-a uitat şocată şi începuse să plângă.
-Nu înţelegi...Nimeni nu înţelege....
Am vrut s-o linişteşc aşa că am înbrăţişat-o.
-Ba înţeleg perfect, am imbrăţişat-o ca s-o consolez. Câteodată...trebuie să faci ceea ce nu-ţi place ca după să faci ceea ce vrei să faci. Cam aşa funcţionează lumea.
Lăsâmd-o să se calmeze,am observat că avea...vânătăi pe braţe? M-am uitat în ochii ei.
-Elinor tu-
S-a tras din strânsoarea mea şi şi-a acoperit ochii cu mâinile.
-Îmi pare rău, îmi pare rău , îmi pare rău.E...E...Eu...eu....eu.......Tată...
Elinor era de-a dreptul şocată.Oare era de vină gestul meu? Părea ca şi cum s-ar fi temit de ceva, sau cineva.Ca şi cum mă privea ca pe un fel de monstru care ii făcea rău dar în cele din urmă realizasem că ea privea prin mine.
-Elinor, ce este cu vânătăile astea...Nu-mi spune că tu....ai
Elinor îşi încruţişase braţele ca şi cum suferea de un frig aprig.
- Tată....tată.....îmi pare rău....n-nu mă bate....te rog...