Xey - Pasarea de Bronz - Complet

Elcesius,chiar daca era o palarie,nu dormea?Putea sa vorbeasca,sa gandeasca.Era ca un om.Nu se odihnea?
M-a trezit brusc din somn,spunandu-mi ca pornim in cautarea unui artefact vechi ce tocmai isi recapatase puterile.Si nu numai ca tocmai ce am terminat sa-mi arat vrednicia,acum trebuia sa ma duc intr-o alta aventura in Taramul Inghetat.
Mi-am luat niste haine groase si,in miez de noapte,am pornit la drum.
Ma intrebam cand as fi avut si eu putin timp sa ma plimb prin regat,linistita,fara sa fiu in vreo misiune.
Am cascat si mi-am lasat putin capul pe spate,privind cerul instelat.
-Nu mai zabovi! A zis Elcesius cu o voce puternica,trezindu-ma.Mi-am scuturat capul o data si am dechis ochii largi.
Am deschis busola pe care o aveam mereu la indemana si am cautat nordul,ducandu-ma in acea directie.
Pentru a ajunge in Taramul Inghetat,a trebuit sa iau o barca din port.Norocul meu a fost ca nu era aglomerat.Am putut sa ma duc in liniste,sa rog pe cineva care avea treaba in acel taram sa ma ia cu el si gata,eram la bord.
Oamenii in acest regat erau foarte draguti.Ma bucur ca am venit aici.
Dimineata am ajuns in alt port,din Taramul Inghetat.Era chiar frig si ningea.
-Brr. Am zis frecandu-mi bratele incercand sa mi le incalzesc putin.
M-am dat jos din barca si am pasit inainte.Era un mic targ in fata mea.Oameni bine imbracati,ce vindeau tot felul de lucruri.Un om imbracat intr-o roba lunga si un baston cumpara o pipa imi atrase atentia.Parea diferit.Imi dadea o senzatie rea.Speram sa nu-l mai vad vreodata.
Am oftat si am luat-o in directia indicata de Elcesius,pana cand am ajuns in fata unei pesteri.
Deci in pestera era artefactul?Pasarea de bronz.Ma intrebam cum arata.
Am intrat in pestera,dar era prea intunecata ca sa vad ceva.Mi-am invocat sceptrul si am facut lumina.
Era ca un altar.Unul stravechi mentinut de sateni probabil.
Am vazut-o.Pasarea de bronz.Artefactul.Am alergat spre el,cu mana intinsa,dar brusc am simtit o puternica lovitura in spate.Ca un cutit ce ma strapungea.M-am oprit si am cazut in genunchi.
M-am uitat la spatele meu,dar nu curgea sange,nu era nimic.
-Ce...a fost durerea asta? Am intrebat incet,simtind cum vocea mi se ducea incet,incet,iar respiratia mi se intretaia.
M-am uitat in jur,cautand responsabilul.Era barbatul cu pipa de mai devreme.El era...un vrajitor rau,ce voia artefactul.
Ma durea tare capul,simteam cum mi se inchideau usor ochii.Am lesinat.

M-am trezit intr-un final intr-o casa saracacioasa.Nu dupa mult timp,cineva venise cu o batista si niste mancare.
-Te-ai trezit,in sfarsit.Ce ma bucur ca esti mai bine! A zis o fetita dragalasa.
M-am ridicat in fund,sprijinindu-ma de capatul patului si am luat mancarea ce mi-o oferea.Intre timp,aceasta mi-a povestit cum m-a gasit in timp ce curata altarul ca in fiecare zi.
I-am multumit pentru bunatate si imediat ce m-am putut misca cat de cat,am si plecat in cautarea vrajitorului.
Am intrebat fiecare vanzator si barcagiu daca l-au vazut.Si toti raspundeau negativ,pana cand un batranel cumsecade mi-a spus unde l-a vazut ultima data.Am mers pana in acel loc,dar nu era nimeni.Normal ca plecase,doar nu avea sa ma astepte pe mine.
"Cum te mai simti?A intrebat Elcesius parca revenind brusc la viata."Doare,dar ma pot misca." Am raspuns in gand,concentrata pe gandul de a-l gasi pe vrajitor.
-Unde naiba o fi? Am intrebat nervoasa fara sa astept un raspuns.
"Ii simt prezenta.E aproape.Pot simti din apropiere esenta asta." A zis Elcesius,indrumandu-ma spre el.
Ajunsem intr-un loc fara oameni.Inca nu ma vedea.El isi admira artefactul.
Am decis sa fac ce-mi facuse si el,dar poate l-ar fi omorat.Poate era rau,dar nu ma induram sa ucid un om batran,care oricum aproape isi dadea duhu de la varsta.Asa ca,invocandu-mi rapid sceptrul,am decis sa-l "luminez".I-am ars bratul drept,care-l folosea pentru a-si tine toiagul,apoi,el fiind la pamant,am luat Pasarea de bronz,punand-o la loc sigur.
Nu aveam de gand sa vorbesc cu el.Nu cred ca isi va mai putea tine toiagul.Eram multumita cu atat.Nu parea sa mai poata folosi magia fara acel toiag,deci cred ca i-am facut destule.Avea sa-si traiasca ultima ramasita din viata ca un om normal,cu o mana arsa.
Intorcandu-ma inapoi cu o nava de marfuri,am zis in gand: "Misiune indeplinita". Chiar daca m-am ranit destul de rau.Odata ajunsa la han,aveam de gand sa imi dezinfectez rana si sa ma bandajez.