Yobichon - Corvin Fermierul - Complet

Buna @Yobichon, vad ca esti nou in regat, dupa cum se observa vii aici tocmai din Vestul indepartat, fiind un strain o sa te ajut sa faci un ban, dar asta dupa ce ma vei ajuta, Corvin fermierul a lasat vacile slobode si acestea au scapat, prinde vacile si adu-le inapoi (explica cum faci asta), le-am vazut trecand pe langa izvor, nu departe de padure. Grabeste-te vine noaptea si le mananca zimbrii.

Considerandu-ma un Outsider cu potential, sunt initial dezamagit de o asftel de misiune, dar, imi amintesc ca totul incepe de jos, asa ca o sa accept misiunea cu mandrie. Ma indrept cu pasi grabiti, gandindu-ma ca daca o sa termin misiunea foarte repede o sa fiu mai apreciat. Neavand un spirit al orientarii foarte dezvoltat, prima data merg la fermierul Corvin, pentru a afla mai multe detalii in legatura cu vacile.
- Salut, eu sunt cel responsabil cu adusul vacilor in siguranta. spun increzator, aducandu-i fermierului incredere in mine
- Salut, vacile au disparut de ceva timp si chiar imi fac griji. Este singura mea sursa de venit si nu-mi permit s-o pierd.
- Inteleg si te pot ajuta, vreau sa aflu detalii, ca numarul vacilor pierdute sau daca le-ai insemnat cumva.
- Au disparut 13, toate au un "C" in jurul gatului.  Astea sunt singurele detalii folositoare, nu ai mult timp pana la atacul zimbrilor! Te rog, grabeste-te! imi spune pe un ton disperat

 Fara sa ma gandesc sa-mi anunt plecarea, incep sa fug cat pot de repede catre izvor, locul in care am primit informatii c-ar fi fost vazute ultima data. Mergeam atat de repede incat nu mai eram atent la detaliile din jur si incepeam sa-mi imaginez glorioasa mea reusire in fata satenilor atunci cand voi aduce vacile. Ajungand la izvor, zambetul mi se sterge si imaginea mea glorioasa se schimba, aratandu-ma pe mine, fiind umilit de o misiune usoara.
 Ma uit in jur si nu vad absolut nimic folositor, niciun satean in zona care sa-mi spuna daca le-a vazut, nici macar nu se auzeau vacile. Totul pentru mine se ducea tot mai jos, iar eu, un om mandru, n-as fi suportat sa ma-ntorc in hanul fara speranta al familiei mele. De la izvor incep sa merg tot in fata, incercand sa fiu atent si la timpul trecut, cat si la detalii, acum eram mult mai concentrat. In cautarea mea disperata, dau de un satean beat care se sprijinea de peretele casei (probabil nu a lui), care ma intreaba pe un ton nervos:
- Ce cauti aici? Du-te la casa ta, n-ai treaba aici!
- Scuza-ma, iti promit ca n-o sa stau mult, ai vazut din intamplare niste vaci? nicidecum n-as fi vorbit in alt mod, decat la pertu cu aceasta persoana, avand o parere groaznica despre persoanele care beau pana se imbata.
- Vaci vad zilnic! Ce intrebare-i asta?
Abtinandu-ma sa nu fac o gluma proasta, ii spun:
- In jur de 13 vaci, in ultimele patru-cinci ore?
- Oh! Acum ca spui, parca trecea un om cu ele acum vreo ora pe aici *Sughit*, poate inca ai timp sa-i prinzi.
 Taranul imi arata calea si pornesc cat se poate de repede, stiind ca au trecut pe aici acum o ora. Dupa mult timp, aud niste oameni razand intr-un han si ma gandesc ca poate o sa ma ajute cu informatii. De la intrare in han, ii aud urland, urlau ca niste tarani lipsiti de respect si bun simt.
- Hahaha! Nu pot sa cred ca te-ai injosit la vaci!
Auzind asta, deschid furios usa hanului si brusc se face liniste, toti se uita la mine, gandindu-se probabil daca am de gand sa ma incaier. Observ cat de ciudat am parut, si incercand sa-mi recuperez calmul, ma asez la o masa in apropierea lor si ascult.
- Nu sunt un hot, am incercat sa le apar! spune persoana pe care o suspectam ca fiind hot
- Ti-a facut placere sa te uiti la zimbri fugarindu-le. spune celalalt, parca amuzat de situatie.
Fara sa ma mai gandesc, ma apropi de ei, cu un scaun in mana, il asez invers si incet langa ei si ma asez, cu mainile incolacite astfel incat pot da impresia de om misterios.
- Scuze ca ma implic, dar se intampla sa fi pierdut niste vaci acum ceva vreme si, auzind din greseala conversatia voastra, ma gandeam ca poate-mi puteti spune unde sunt. spun eu, gandindu-ma ca totul o sa mearga simplu si o sa pot iesi fara probleme
- Ne asculti conversatia? Cine te crezi? spune  cel care mai devreme era amuzat, in timp ce persoana timida incepe sa se albeasca la fata
- Nu sunt cineva important, imi cer scuze! Sunt doar disperat in legatura cu vacile si am nevoie de ele inapoi.
Persoana timida, tot mai alba la fata, tace, lasandu-si prietenul sa vorbeasca.
- Probabil nu vorbim de aceleasi vaci, te rog sa pleci, pana situatia nu se inrautateste. spune el foarte mandru, incercand sa para dur in ochii mei
Nesuportand sa fiu privit de sus, si continuandu-mi caracterul de om mandru, ma gandeam cum as putea sa-i fac sa se sperie. Initial m-am gandit sa lovesc masa si sa-i pun la pamant, dar fiind dintr-o familie saraca, nu mi-as fi permis sa platesc dezordinea. Asa ca, scot din maneca un cutit si-l pun in mijlocul mesei, incepand sa-l invart cu degetul aratator.
- Nu am vrea necazuri. Ce ar fi doar sa-mi spuneti unde sa merg dupa vaci si sa va las in pace? spun, urmarindu-le cu atentie mimica fetei, sperand ca mi-a mers planul
- ITI JUR CA NU I-AM FACUT NIMIC! spune cel timid cu lacrimi in ochi, fara sa mai suporte situatia.
- Au luat-o spre iesirea din oras. spune fara ezitare cel mandru, parca brusc fara sa-i pese de mandria lui
- Va multumesc! spun zambind si ridicandu-ma de la masa, lasand cutitul in mijlocul mesei
Ma indrept spre iesirea din oras, in mod normal, m-am gandit ca puteau sa-mi dea informatii false cat sa pot intra in necazuri, sa fiu omorat sau poate chiar mai rau. Dar nu, persoanele din regat, mai ales cele mandre, sunt oameni de cuvant.
In apropiere de iesirea din regat, observ 5 zimbri inconjurand ceva. Nefiind inarmat si neavand avantaj numeric, incerc cu greu sa nu ma gandesc la timp si ma asez, ascuns la distanta, asteptand ca acestia sa plece. A fost in jur de 30 de minute, pana sa pot sa ma apropi ca sa observ ce inconjurau acesi zimbri. Era o vaca moarta. Bine-nteles, nu se putea sa fie vesti bune, asa ca, dupa cum ma asteptam, avea un "C" in zona gatului, era atat de mare incat nu putea sa nu-l fi observat. Pe langa muscaturile de zimbri, am putut sa observ o taietura mica in zona urechii, bine-nteles, nu puteam deduce daca a fost omorata de un om sau de zimbri.
 Ma intorc spre han sa-mi iau cutitul, gandindu-ma ca poate nu l-au luat si o sa ma pot lupta cu zimbri, sau cel putin sa-i urmaresc pana sunt sigur ca o sa dau de alte indicii.
Ajuns in han, cei doi, la aceeasi masa si cu acel cutit inca in mijlocul mesei, stateau linistiti. Ma apropi si iau cutitul cu rusine, asteptand sa fiu batjocorit. Conform asteptarilor, cel mandru incepe sa rada. Imi pun cutitul in maneca si vreau sa plec incet, dar persoana respectiva ma loveste puternic in spate, suficient de puternic cat sa cad jos.
- CREZI CA-TI POTI BATE JOC DE MINE? urla cat se poate de puternic, fara se-i pese de ceilalti din han
Nu eram in stare sa vorbesc, asa ca ma-ntorc si ma ridic incet. Imi imagineam ca ceilalti vad o lupta intre doi razboinici, unul este lovit si acesta, cu sange la gura, se ridica si incepe o lupta. M-am inselat, ei vedeau de fapt niste betivi care se luau de un tip imbracat ca un sarantoc, se ridica in picioare si se sterge mai degraba de praf.
- Sunt un nobil! Tatal meu are un rang mare si o gramada de pamant, pot omori oameni ca tine doar comandandu-le supusilor tatalui meu! spune mandru, continuand sa ma loveasca puternic
Dupa ce am fost umplut de sange, toata mandria mea s-a dus, m-au batut pana s-a inserat, iar eu am ajuns sa-mi rup putin din haina pentru a pune-o si-n zona capului, sa nu observe lumea ce bataie mi-am luat.
Ma-ntorc, in cele din urma la zimbri si-i urmaresc pana-ntr-o padure. Acolo, o persoana imbracata in haine de fermier tinea vacile legate si zimbrii in apropiere, gandindu-se daca ar trebui sa le dea drumul.
Ma ascund in spatele copacilor si incerc sa respir cat se poate de greu, ca sa nu fiu auzit. Ma apropi incet, stiind ca o lupta ar fi inevitabila. Intr-o astfel de concentrare, nu se putea sa nu se intample vesnicul cliseu in care calc pe o creanga cazuta si fac zgomot. Zimbrii au inceput sa se agite iar fermierul, observandu-ma, dar fara sa-mi poata vedea fata multumita hainei puse in jurul capului, da drumul zimbrilor si incepe sa fuga astfel incat il pierd din vizor.
Sar in fata vacilor, astfel incat zimbrii sa nu le poata omori. Scot cutitul si-mi intind mana, incercand sa le arat zimbrilor ca eu sunt superiorul si ar trebui sa plece, dar n-am avut noroc. Erau 3 zimbri, doi m-au fugarit pana sa reusesc sa-i inchid in niste custi de metal vechi, foarte rare si scumpe in regat. Am avut noroc mare ca puteam intra printre acele gratii, multumindu-i mamei mele in gand ca de cand sunt mic, nu mi-a cumparat mancaruri scumpe care sa ma poata ingrasa, drept ca nu ne permiteam.
Ultimul zimbru sare peste mine. De la pamant am reusit sa-l prind de gat cu mainile mele, dar nu am avut forta sa-i fac mare lucru. Ma apasa puternic in zona pieptului si simteam o durere oribila. Nu puteam accepta ca eu, o persoana care si-a promis familiei ca o sa ajunga cineva in regat si o sa le ofere un trai mai bun, o persoana mandra si plina de ambitie, sa moara astfel, intr-un atac al unui zimbru. Cutitul cazuse in zona vacilor. Era destul de evident ca n-am cum sa ajung la el, si nici o vaca n-o sa vina cu el in gura sa injunghie zimbrul. Astfel, nu am avut de ales decat sa-mi privesc moartea, pana cand, incep cu adevarat sa-mi pretuiesc viata si, avand langa mine sfoara care deschide poarta uneia dintre custile de lemn in care erau tinute vacile, trag puternic de ea, vaca iesind speriata din cusca si fugind puternic. Zimbrul isi schimba brusc atentia si incearca sa fuga inspre ea, dar eu ma indrept direct catre cutit si il injunghi pe zimbru. Bine-nteles ca n-a murit dupa prima lovitura, dar, fiind speriat de moarte, lovesc tot mai mult pana cand acesta gade la pamant. Dupa ce mi-am adus aminte de una din legendele regatului, de Doris Von Stoion si lupta lui cu propriul zimbru, am inceput sa ma simt tot mai mandru si sa ma imaginez in pielea lui.
Dupa ce iau cutitul infipt in zimbru, observ ca pe gatul zimbrului este semnat un "C" mare. Bine-nteles ca nu sunt prost, mi-am dat seama ca-s ale fermierului Corvin, si eram gata s-o dovedesc cu cei doi zimbri inchisi in custi.
Ajungand in regat cu doar 12 vaci, una din ele fiind omorata inainte sa ajung la ea, le inapoiez unor gardieni, nu lui Corvin. Ii spun regelui ce s-a intamplat, zimbrii insemnati si toate cele, dar, cand am ajuns inapoi in padure, zimbri erau disparuti, cu tot cu acele custi de fier. Inainte sa fiu considerat nebun, regele a vrut sa se asigure, gardienii informandu-l ca si Corvin lipseste din ferma si ca totusi se poate sa existe un strop de adevar.

EDIT: Stiu ca este foarte monoton si DA, stiu ca puteam sa o fac mult mai scurta si mult mai la obiect. Nu stiu la ce m-am gandit, nici n-am avut multa inspiratie. Am fost entuziasmat de misiune si am inceput s-o fac pe loc. Oricum, fiind scris destul de mult, mi-e lene sa o sterg/refac. Sper ca este macar acceptabila.

EDIT 2: Am recitit-o si pot spune ca sunt dezamagit de mine, puteam sa fac ceva mult mai bun.

Ai completat misiunea, primesti doar 180 yeni deoarece ai adus doar 12 vaci inapoi, cu toate ca puteai sa iei cutitul cu tine cand ai plecat. Si esti cu un pas mai aproape de un rang superior.