Yobichon - Invitatie - Complet

Dupa ce s-a spalat cu sangele inamicilor @Yobichon a decis sa faca o plimbare prin parc la un moment dat e lovit cu o piatra in spate. Se intoarce suparat dar nu vede pe nimeni, se uita la piatra si vede un bilet, il ridica si il citeste.
''Cand vacile-ai recuperat
 Din oras m-au alungat
 Din pricina ta a murit
 Gradul meu inalt, vestit
 Cu moartea imi vei plati
 Ucigasule de zimbrii
 Ma vei gasi la izvoare
 Cauta daca ai rabdare
 Voi zabovi pe la amiaza
 Unul din noi o sa piara
 Vino si ma infrunta fiara!''
 
                               -Corvin Matei

INTAI DE TOATE, MISIUNEA REPREZINTA CONTINUAREA UNEI ALTE MISIUNI ( aici)
Un adevarat luptator fermier provocandu-ma la o adevarata lupta, pastrandu-si totodata simtul poetic. Nu prea pot sa-l inteleg, ca sa fiu sincer. Pentru ce a facut, putea sa sfarseasca in inchisoare. Alungarea din regat este cea mai favorabila varianta, ma rog. Trebuie sa recunosc ca sunt putin deranjant de modul nonsalant de a actiona, aruncand cu o piatra cu un bilet. Pe de alta parte, sunt impresionat si apreciez c-a fost grijuliu, scriindu-mi o poezie si alegand locul de intalnire izvorul, mai exact, primul loc in care l-am intalnit.
Sunt convins c-o sa-l las cu gura cascata cu noile mele puteri. Cred c-a exagerat totusi cu moartea unuia, fiind cuprins de ura si dorinta de razbunare. Nu simt nicio problema in legatura cu aceasta provocare, asa ca pornesc instant spre izvoare, chiar mai repede decat a fost scris.
Ajuns acolo, infig sabia cu tot cu teaca in pamant, punandu-ma jos, sprijinit de aceasta. Ma tot uit in jur, incercand sa-l gasesc cu privirea, dar nimic.
- De ce dureaza atat? In timpul asta puteai sa te antrenezi! Imi spune Akira, fara sa-i pese catusi de putin de trecutul meu.
Tacerea mea i-a confirmat ca n-am nicio idee, asa ca am continuat sa privesc trecatorii, fiecare devenind un posibil suspect. Corvin a intarziat considerabil, era noapte, zona mea fiind luminata de felinare negre, dand o atmosfera destul de romantica.
Ignorand vorbele Akirei, care insista sa plecam, observ ca locul devenise brusc pustiu. Fara gardieni, fara turisti, doar eu, atunci am realizat ca asta era ceea ce dorea Corvin.
- Am asteptat mult momentul asta! spune, bine-nteles, Corvin, care statea ascuns in spatele unui copac.
L-am recunoscut doar dupa voce, nicidecum dupa aspect, acesta fiind mult mai mare decat inainte. Masa musculara era mult mai dezvoltata iar acesta isi ascundea corpul, invelindu-l intr-o armura de fier, aratand ca un gardian. Armura din zona pieptului avea piesele legate cu diferite bucati de piele pe care era pictat simbolul reprezentativ al unui doctor destul de laudat in oras, cunoscut pentru nebunia sa.
Corvin bate din palme, amandoi fiind brusc inconjurat de zimbri care au inceput sa ma atace. Nevrand sa atac niste zimbri nevinovati (iar), am preferat sa ma feresc de fiecare lovitura, aratandu-i evolutia mea. In timp ce eram atacat, ma teleportez langa Corvin, indreptand sabia spre gatul lui, impingand cat sa iasa sange, dar nu cat sa doara.
- Tu cand lupti? Ii spun zambind
Acesta doar ofteaza sec, incercand sa ma loveasca cu pumnul. Cred ca puteam sa gasesc o deschizatura, dar pe moment am decis sa ma retrag, teleportandu-ma cat sa nu fiu lovit. Lovitura acestuia a reusit sa doboare un copac de la distanta, impresionant.
- Vrei sa lupt? Imi spune zambind]
Acesta se incoarda, armura incepand sa se desprinda si sa gata (din zona pieptului), masa musculara ii crestea mult prea mult, poate chiar exagerat. Era incredibil de paros, daca nu chiar blana, lucru pe care mi l-am confirmat dupa ce i-a cazut palaria din cauza propriei lovituri. Avea coarne, nu foarte mari, dar avea.
Eram curios, dar nu am intrebat deoarece stiam c-o sa-mi explice si fara voia mea. Asa a si fost, mi-a spus ca el in mod normal nu era un fermier, a inceput viata la ferma dupa ce un doctor i-a promis putere. Se pare ca aceasta putere consta in fuzionarea lui Corvin cu un corp de zimbru, acesta obtinand puteri supra omenesti.
Am fost surprins ca cineva si-ar distruge corpul pentru putere, si inca nu reprezenta o provocare pentru mine, era atat de nesabuit! Nu m-ar putea invinge oricum! Doar cu pumnii este imposibil sa nu lase deschizaturi pentru sabie, lupta este ca si castigata.
Corvin vine cu viteza, incercand sa ma loveasca, dar ma teleportez in jurul lui, ferindu-ma de absolut tot. Decid ca amuzamentul trebuie sa dispara, incercand sa-l injunghii. Doar varful sabiei a intrat, neavand forta sa patrund mai mult, abia reuseam sa-l tai. In timp ce varful sabiei era infipt in Corvin, acesta ma loveste, facandu-ma sa trec prin doi copaci.
In timp ce incercam sa ma ridic, Corvin imi explica mult mai multe decat as fi vrut, mi-a zis ca el intotdeauna a vrut sa fie un cavaler pe cinste, sa-si serveasca regele si sa-si faca regatul mandru. Visul i-a fost distrus dupa ce a fost alungat din regat.
Acesta isi pune mainile pe coarne, devenind brusc de culoarea fierului si crescand in dimensiuni. Se avanta ca un taur inspre mine, prinzandu-ma in coarne si distrugand alti copaci cu mine. Incetinisem timpul ca sa gasesc vreo solutie, dar nimic folositor. Cum cadeam din coarne, incepea sa ma ia la pumni. In cele din urma, ma teleportez in spate lui si incetinesc timpul, incepand sa lovesc rapid, des si in locuri diferite facand multe taieturi pe spatele lui (nu erau taieturi grave, dar nu puteam sa-l tai cum trebuie asa ca, singura mea solutie buna pe moment a fost sa-l tai pana cade din lipsa de sange). Era ca o lupta intre doi incepatori, niciunul din noi nu evita loviturile, scopul era doar sa-l lovesti pe adversar. O lupta in care amandoi ne pierdusem eleganta, loveam doar sa lovim. Amandoi eram plini de sange iar la un moment dat coarnele lui se intalnesc cu sabia, Corvin impingand mult mai puternic, incepand sa ma impinga. In timp ce tineam sabia in coarne ca sa nu ajunga din nou sa ma prinda, continuam sa fiu continuu impins in copaci si pietre (unele spargandu-se cu mine).
Incerc sa-mi pastrez concentrarea si strang puternic de sabie.
- Akira! spun in mintea mea, reusind sa ma fac auzit de sabie (ciudat stiu)
Sabia a inceput sa lumineze iar eu sa intru in stadiul palpaitului negru (vechea poveste), incetinind timpul (de data asta altfel, parca abia acum eram conentrat cu adevarat, era atat de incet Corvin incat parca statea pe loc), lovesc doar de doua ori, cu prima taindu-i coarnele iar cu a doua facandu-i o taietura considerabila pe piept.
Il las pe jos si urlu o singura data
- Aargh! (Da, stiu, ca un neanderthal, dar avea mai multe scopuri)
In primul rand, mi-am urlat victoria, dar, scopul principal a fost ca cineva sa auda urletul si sa vina sa-l vada pe Corvin, ducandu-l la un doctor. O pun pe Akira in teaca si plec victorios, plin de sange.

Matei dupa un timp se ridica convins ca lupta nu s-a incheiat si exclama ''Nu s-a terminat'', Yobichon il aude de la departare parca putin terifiat.
Ai completat misiunea si ai primit 170 yeni.