Yobichon - Enigma

Intorcandu-se in oras Yobichon vede pe un drum nu asa de umblat o dara de sange. In acel moment simtul justitiar l-a lovit si a inceput sa o urmeze. Detective @Yobichon is on the case.

Ce este mai placut decat intorsul noaptea pe o camila (pentru nestiutori, aici) si gasitul unor urme de sange in mijlocul drumului? Hranesc camila si-i dau drumul, sa fie libera (de altfel, nu aveam ce sa fac cu o camila). Ma aflu intr-o pozitie destul de ciudata, totusi, interesanta. Sangele pot fi de la ABSOLUT orice! De la un animal care a fost vanat si a ajuns pana aici dinspre padure, pana la un copil care s-a impiedicat si lovit. Totusi, faptul ca urmele erau atat de proaspete imi afirma ca totul s-a petrecut tot in aceasta perioada, noaptea, ceea ce exclude ideea cu copilul (cu toate ca sunt multi gardieni, regatul este plin de infractori, astfel, parintii sunt foarte protectori, putini isi lasa copiii mai mult de ora 8 afara atunci cand se intuneca). Dar asta nu neaga ca ar putea sa nu fie o crima sau ceva care sa merite efortul. Eram atat de intrigat sa aflu incat nu m-a mai interesat de posibilitati. In general nu ma implic fara recompense, deoarece sunt un om egoist, dar pur si simplu sunt curiozitati pe care nu le poti lasa sa ramana tot asa.
 Fara sa-mi dau seama, camila disparuse (nu ca m-ar fi deranjat, am mai scapat de o grija). Incep sa urmez urmele proaspete, fiind surprins ca dupa o distanta lunga dâra de sânge era intr-o propoprtie mare. Urmele duc pana-ntrun han. Deschid puternic usa, uitandu-ma initial la podea, sa vad continuarea sangelui. Ei bine, sangele n-a mai fost pe podea, a disparut brusc.In schimb, ridicandu-mi capul, observ haosul din han. Mese aruncate, pahare si sticle sparte, vin pe jos, oameni loviti grav, unii morti. Era o atmosfera oribila, aerul atat de inchis incat te puteai sufoca.
 Nicidecum deranjanta pentru mine, am zambit larg stiind ca macar am ce rezolva. Neavand ceva mai bun, am cautat o persoana care sa-mi poata spune ce s-a intamplat. Singurul care n-a fost lovit se pare c-a fost barmanul, care ba chiar mai mult, a primit banii pentru reparatii. Acesta mi-a spus foarte calm ca era o persoana slaba intr-o roba neagra si cu o masca destul de mare cat sa-i acopere tot capul, fiind pe ea pictata un iepure (Ce putea fi mai rau decat asta? Din cauza robei si a mastii, barmanul nu a putut vedea nimic, nici macar pielea criminalului). Mi-a mai zis ca avea un revolver si o katana de dimensiuni medii, este foarte rapid si nu lasa deschizaturi. Intrebasem daca a putut sa vada vreo rana, dar fara noroc, chiar daca sangera, din cauza costumului era aproape imposibil sa-si dea seama (Eu credeam ca sangele-i al unei victime, dar stiind ca este al unui criminal facea totul mult mai incitant in mintea mea). Ultimul lucru (din fericire, folositor) pe care mi l-a spus, a fost ca a intins o foaie in care intreba in legatura cu campionatul de lupte cu sabia (lucru inteligent, nu si-a dezvaluit vocea).
  Insistent fiind, am intrebat si de concurs, afland ca este in doua zile intr-un loc in care obisnuiam sa trec cand eram mic. Am ajuns, m-am cazat la un batran vesel care avea casa exact vizavi de cladirea in care urma sa se petreaca respectivul concurs.
  M-am inscris, bine-nteles. Lucru pe care nu-l stiam, a fost ca de la cladire am mers cu totii ca-ntrun sir scolar catre o arena, afland ca luptele sunt brutale si unele pana la moarte. Singurul gand care mi-a venit in minte si putea sa-mi explice crima a fost revansa, probabil in concurs a fost omorat cineva drag unei persoane iar aceasta vrea sa se razbune.
  Aflu ca ma aflu in a doua runda, deci, eram fortat s-o vad pe prima.
  In prima runda lupta se desfasura intre un barbat, vreo 35 de ani dupa aspect, folosind o ghilotina exagerat de subtire. Era plin de muschi, parul negru si avea o mustata deranjanta. Adversarul ei era o fetita de vreo 17 ani fara o mana (fara mana stanga), tinand in cealalta (in dreapta) o katana foarte frumoasa pe care o tinea cu usurinta. Avea parul roscat, lung, ea fiind destul de scurta la inaltime, dar foarte draguta.
 - Este puternica! imi spune Akira (sabia mea), facandu-ma sa tin cu fata respectiva.
 -WOAAAAAAAAAAAAAAAH!!! urla toata arena, sustinandu-l pe barbat, subestimand-o pe adolescenta.
 Gongul anunta inceperea rundei iar in doar 10 secunde, fata se avanta inspre barbat, sarind puternic de asupra lui (lucru bine gandit, deoarece este greu sa ridici o ghilotina atat de mult si atat de repede, deci, ii era imposibil sa riposteze) si-l injunghie pe barbat, lasandu-l la pamant dar viu.
 Publicul ramane pentru o perioada scurta de timp silentioasa, dupa care cu totii incep sa urle
- MOARTE, MOARTE, MOARTE, MOARTE!
 Fata isi pune katana in teaca pentru a avea mana libera, apoi isi ridica mana facand din deget un semn dezaprobator, aratand ca a castigat si ca nu o sa-l omoare.
 - Fata asta mi-a castigat respectul. spun in liniste, asigurandu-ma ca singura care ma poate auzi este Akira.
O prezentatoare draguta vine in ring cu un microfon, ridicandu-i mana fetei si spunand.
- Castigatoarea primei runde este Ryasu!
Gongul celei de a doua runde se aude, fortandu-ma sa-mi fac intrarea in ring. Ma grabeam sa vad toti concurentii deoarece nu-mi permiteam sa gat concursul si sa pierd toti suspectii.
 Inamicul meu era un tanar blond, arata destul de bine, atragand femeile din public. Nu i-am retinut foarte mult aspectul, deoarece folosindu-ma de teleportare, m-am dus instant in spatele lui si cu o lovitura rapida l-am lovit in spate, lupta durand mai putin de doua minute (era si slab, neavand reflexul de a se intoarce la timp), m-am asigurat ca nu-l omor, deoarece nu puteam sa fiu mai prejos decat Ryusa, castigatoarea primei runde.
  Mergand in sala castigatorilor (castigatorii primei runde mergeau intr-o anumita camera cu televizor unde puteau vedea celelalte meciuri), deschid usa si fara sa dureze mult, o vad pe Ryusa zambindu-mi cald si spunandu-mi.
- Esti puternic! Frumoasa lupta!
Ii zambesc si-i spun
- Iti multumesc, dau tot ce pot. Tu ai fost cu adevarat impresionanta.
 Conversatia noastra a fost oprita intr-un mod nonsalant de catre televizor, urletele publicului fiind incredibil de zgomotos. In nici un minut de la intrarea mea, o fata cu parul alb si cu urechi si coada de iepure (bingo, cititorule) a omorat adversarul cu o singura lovitura, aratandu-ne (ne-a aratat si-n reluare! Surprinzator, era un concurs foarte bine ingrijit si cu multe fonduri) cum de la distanta s-a teleportat (EXACT CA MINE) dar in fata lui, privindu-l in ochi, dupa care taindu-i capul. Nimeni nu merita una ca asta, ma gandisem pe loc.
 Fara sa termin de vizionat reluarea, fata deschide usa si se pune langa mine in liniste, fara sa urmareasca televizorul. Mi-a fost frica doar de prezenta ei, ea-mi perfectionalizase miscarea.
- Ai grija. imi spune Akira, pe un ton calm.
Strang putin din manerul katanei astfel incat Akira sa-nteleaga ca sunt constient.
Fata-iepure imi trage incet maneca si ma priveste in ochi, spunandu-mi pe acelasi ton ca Akira
- Da, ai grija.
Frica imi crescuse aproape dublu, este prima persoana care a putut-o auzi pe Akira in afara de mine. Avea niste ochi mari si de un rosu intens, atat de intens ca nu puteam sa-i vad alta trasatura. Din fericire pentru mine, momentul ne-a fost intrerupt de intrarea celui de al patrulea castigator, nimeni important, in orice caz, la fel ca restul castigatorilor.
 Runda a doua incepe, si bine-nteles, eu, Ryusa si fata-iepure am trecut mai departe, tot asa pana in semifinala, in care aflu ca Ryusa se lupta cu fata-iepure.
Ryusa se prezinta fara pic de frica (Imi crestea respectul pentru ea in acelasi timp cu frica fata de fata-iepure). In schimb, fata-iepure nu s-a prezentat, lucru care a deranjat-o la maxim pe Ryusa, nesuportand subestimarea si considerand ca fata-iepure fuge de lupta.
Ryusa este considerata castigatoare prin neprezentarea adversarului iar eu sunt fortat sa intru in arena cu inamicul meu.
 Impotriva mea era un tanar care, dupa modul de lupta, pot spune ca de mic se antrena in dojo. Nu era puternic, probabil nici in dojo-ul in care obisnuia sa se antreneze nu era printre cei mai buni, dar vazandu-l ca pe un om bun, am fost decis sa nu-l omor.
 Gong-ul incepe, acesta se avanta spre mine dar, fiind calm, ma feresc de absolut fiecare miscare, gandindu-ma sa trag de timp cu speranta ca pot sa-mi dau seama cine-i criminalul.
 Din vestiar (castigatorii se puteau intalnii cu pierzatorii in vestiar pentru ca unii purtau costumuri speciale, cu care bine-nteles ca n-ar merge pe strada, asa ca, se puteau schimba) se aud impuscaturi. Cu o singura lovitura ii tai sabia neingrijita a adversarului si strig ca renunt, prezentatoarea fiind surprinsa, imi declara adversarul ca fiind castigator.
 Fug cat pot de repede spre vestiar, vazand acea silueta in roba neagra si masca de iepure, folosindu-se de o katana si de un revolver. Silueta ma priveste intens si sare inspre mine cu o viteza uimitoare, pe care n-o pot feri, asa ca-mi pun sabia in fata ca sa o blochez. Nu m-a ajutat prea mult, deoarece-si foloseste mana cu revolverul si-l indreapta spre mine. Bine-nteles ca nu aveam alta solutie, asa ca m-am teleportat in spatele ei, fiind amandoi in aer. Lovesc puternic cat sa-i tai masca, dar aceasta se lasa pe spate prinzandu-mi sabia cu talpile picioarelor, ca sa nu se poata taia, indreptandu-si sabia inspre mine.
  Fara sa-mi dau seama, deasupra mea aparuse o persoana, o fata, care m-a impins puternic in pamant (serios puternic, ai fi surprins sa te gandesti ca o mana atat de firava ca aia m-ar fi impins astfel), totusi, salvandu-ma de lovitura criminalului. Si criminalul si salvatorul erau mai puternici decat mine, asta era clar.
  Dupa ma ridic cat sa-i pot vedea, observ ca persoana care ma ajutase era o alta persoana deghizata (perfect), ea fiind contrariu, un simplu costum alb perfect, de sus pana jos, capul inclusiv, doar alb (fara desene, doar alb), ea avand doar o katana.
 Incetinesc timpul, mergand langa ele, incercand sa le dau jos mastile. Masca alba o dau jos, dar silueta neagra a reusit sa puna-n fata sabia si cu timpul incetinit, impresionant! Astfel, fara sa vad cine-i persoana alba, prind de gat silueta neagra si ma teleportez cu ea-n perete, crapand puternic peretele si putand s-o aud urland (un urlet feminin, deloc surprinzator). Intind sabia s-o injunghi dar ma opreste, punand mana pe manerul katanei mele, cu cealalta mana scoate revolverul si ma-mpusca, asigurandu-se ca o face in picior, cat sa nu mor. Simt piciorul cum ma lasa si cad usor in genunchi, silueta imi mangaie doua secunde parul, aratandu-mi ca sunt o joaca de copii, dupa care inainteaza spre silueta alba (totusi, mangaierea a fost foarte parinteasca si de calma, parca a fost un "Esti ok, ramai aici"). Nu ma puteam intoarce sa vad, dar aud patru intalniri de sabie (foarte puternice, la fiecare am simtit cate o adiere venind puternic inspre mine), puteam sa aud imprejurimile distrugandu-se din cauza intalnirii unor astfel de forte. In final, s-a auzit o impuscatura, dupa care o liniste moarta.
 Neintelegand ce se-ntampla, ma-ntorc sa vad, privind silueta neagra stand la pamant iar fata alba, fara masca, stand cu spatele la mine. Totul imi era clar, fata alba avea si parul alb, si urechi de iepure. Ceea ce-mi afirma ca silueta neagra (criminalul) este Ryusa (abia acum intelesesem ca iepurele desenat reprezenta tinta, nu criminalul).
 Fata iepure se intoarce inspre mine si-mi spune.
- Ti-as putea multumi, dar n-ai fost folositor catusi de putin. Pacat de sabia aia, este foarte frumoasa.
 Cu o singura lovitura distruge peretele si dispare, lasand silueta neagra sa stea intr-o balta de sange jos. Ii dau masca si o vad pe Ryusa.
- De ce? ii spun eu, glasul tremurandu-mi, deoarece o simteam aproape, chiar daca nici prieteni nu pot spune ca eram
Mi-a explicat cum acum doua zile, fata iepure a venit la ea in dojo omorandu-i familia in cautarea unui spadasin puternic. Ea a incercat sa riposteze, dar i-a fost taiata mana. Ba chiar mai mult, ca-n momentul de fata, pe ea n-a vrut s-o omoare direct, i-a lasat un costum de iepure si o hartie cu numele concursului, spunand ca daca vrea intr-adevar o lupta, sa mearga acolo. S-a tarat dupa ajutor pana la han, acolo a fost bataia de joc a unor talhari, pe care i-a omorat nesuportand durerea lipsei mainii si jignirile acestora, simtindu-se apoi rau si lasand banii pentru reparatii, chiar daca ea n-a lovit nimic in afara de talhari. Mi-a mai zis ca fata-iepure se numeste Norasami.
 Simtul justitiar din mine intelesese totul gresit! Am luat-o pe Ryusa in spate si am fugit cu ea la primul doctor pe care-l gaseam, am lasat-o acolo, dar n-o sa uit ce mi-a zis:
- In viitor o sa ne mai intalnim. Participa la arena 2v2! O sa inveti sa lupti intr-o echipa si o sa devii si mai puternic, incearca pe cat posibil sa nu-ti folosesti puterile sabiei. (motiv pentru care m-am inscris aici). Am fost uimit de puterea ei de a zambi cu tot ceea ce s-a intamplat, familia ei, mana ei, si acum asta...
I-am promis c-o sa castig arena respectiva alaturi de viitorul meu partener si o sa ma intorc s-o vizitez, promitandu-i totodata ca o s-o prind si pe Norasami.
Mi-a fost explicat cum ea intotdeauna a fost antrenata cu sabia, de cand era mica, parintii ei avand cel mai mare dojo din oras si fiind cunoscuti de foarte multi spadasini laudati. In schimb, si ea are o arma fermecata, aceasta fiind pistolul, pe care nu stie sa-l manuiasca. Pistolul i-a apartinut bunicului ei si are puterea de a-ti seta varsta la care sa ramai pentru o perioada de timp (practic, ea are 17 ani, a setat varsta de 16 ani ca atunci cand se lupta sa revina la corpul ei de atunci, pe cand avea si mana, intelegeti?).
Am fost uimit si inainte sa plec i-am promis din nou c-o sa ajung puternic si o s-o tot vizitez pana-si revine, dupa care am deschis usa si m-am indreptat instetat de putere.

Ai completat misiunea si ai primit 200 de yeni.